profesoara de muzica en avertisseure

Prima vizita la doamna A-M Theodorescu-Matei,profesoara de vioara,cu mama in primele saptamani de la repatriere a fost si prilejul de a-mi aminti de manierele bruste,badaranesti ale acesteia,mare amatoare de sporovaiala,de taclale si pierdut vremea,caci pretextand ca trebuie sa astept pana mi se incalzeau mainile de la drumul cu tramvaiul pana la Scoala de Muzica din Avrig,ori ,si mai obositor si urat drumul,pana la Scoala de Muzica din str.Lucaci,cum ea lucra la doua scoli iar elevii trebuiau sa ajunga la ore acolo unde se intampla sa predea in ziua de studiu stabilita,doamna incepea sa dezvolte discursuri monologale despre politica,mai ales;era foarte implicata,deoarece tatal ei se afla in inchisoare,parca pentru ceva religios combinat cu ceva de felul lui Lucian Blaga,poetul din acelasi oras de unde se tragea familia ei,din Lugoj,un superb oras banatean.Acum ca revenisem in Romania,toata lumea incerca sa ne mustre,sa ne arate cu degetul,acuzandu-ne de nesabuinta,ba,unii ,aproape plangandu-ne de mila crestineasca,ne indicau lipsa de sensibilitate pe care se vede ca o manifestasem fata de sincerele lor avertismente de a nu reveni ,de a nu ne repatria,de a nu parasi Israelul,tarisoara pe care ei o vizitasera repetat,ca virgula crestini-crestine,ramanand pe veci fermecati-fermecate de peisaj,de cate si mai catelea…Adica nu voisem sa ascultam pe nimenea ,chiar?!?Ni se reprosa mereu ca fuseseram surde,oarbe si zalude,repatriindu-ne in ciuda acelor staruitoare si ,mai ales ,de netegaduita sinceritate si bunacredinta,ca asta din urma era iudeo-crestina,mozaica,idiyshista ori islamica,desi ,zau,nu stiu care dintre astia toti era crestin,ateu sau islamosemitic,fiindca prefer sa nu ma amestec in confesiunile acestor pretiosi Sfatuitori si Prooroci:"- vezi,TI-AM ZIS EU/NOI, sa nu vii/veniti !"frazulita repetata cu o rara perseveratie,cu toata malignitatea si cu o incarcatura sentimentala ce se voia sfasietoare:"vezi ,dar, ce grozav ii durea ca facusem un pas necugetat,GRRROAZNIC,vorba lor,cu repatrierea astaaaaa!"Caci ei toti erau topiti de GRRROAZA,de induiosare,de nesfarsita MILOSTENIE  SI  PIOSENIE,pentru trista,lugubra noastra soarta,odata repatriateeee,eu si mama,biata! Ce mai ne cantau prohodul,nu alta!Asta era o frumoasa maniera de incurajare,desigur,ca doar nu,nu vroia nimeni-nimeni sa ne demoralizeze;retrospectiv,imi pare ca se gandeau cu totii ca intram in malaxorul falcilor de crocodil nesatios al propagandei politicianiste ,foarte prizate pe atunci in Romania,promovata de postul de radio ubicuitar ascultat,Europa Libera,articolul si repetitele emisiuni pe tema "orfelinelor"nascocite de Sorin Cunea,recte eu si mama,ii distrau pe toti astia,si le parea atat de rau ca ,prin revenirea de-a binelea in Romania,nu mai avea nici un farmec toata tarasenia,ori placerea astora era sa tricoteze competenta si palavre specializate nevoie mare in vesnicul domeniu al COMUNISTOLOGIEI si CEAUSISTOLOGIEI  cu care-si ostoiau,saracutii-sarantocii de ei si de ele setea de …democratie si de libertate,visul lor neimplinit aici,in RO…Stiam cat de mult ne purtau de grija toti acesti OAMENI DE BINE,carevazica,ingrijati de noi doua pornite "cu (revista de politica externa"LUMEA")lumea’n cap",cum ,in stilul sau inconfundabil ,de baiat de pravalie la redactia de tranca-fleanca a incantatorului lor Sorinel Cunea,mentorul ‘nostru",al tuturor,ne desemnase infuriatei opinii publice MONDIALE,spre distractia unanima a sincerilor -sincerelor induiosati -si compatimitori Sfatuitori NNNNUMAI  de bbbiiinnneee,evident! Repatrierea era un fapt penal,dupa cate inteleg,oamenii astia pierdeau un subiect gras,zemos,care le dadea un orgasm,ca tot ce le mangaia sufletul lor mahalagiu,modest,ahtiat de soaptele comentatorilor CHARISMATICULUI  post de radio Europa Libera…Sa revin acum la Doamna profesoara de vioara,la momentul sideral al vizitei noastre dintr-o dupa-amiaza( All in the golden Afternoon) in binecunoscuta straduta din vecinatatea stadionului Dinamo,in cladirea stil vilisoara ,oarecum somptuoasa,unde locuia de mult,unde candva urcasem cele cateva trepte de la intrare sa dau prima data ochii cu profesoara  de vioara,in clasa a patra,an cand m-a pregatit sa iau cu brio examenul de admitere pentru Scoala de Muzica;tocmai divortase de primul ei sot,ne si informase dintr-un inceput,si atunci ma insotise la adresa ei mama,ocazie cu care am remarcat ca era foarte draguta,ba chiar frumoasa,sotul de acre se despartise era nimeni altul decat marele organist Helmuth Plattner,si in sinea mea regretam teribil ca doamna divortase de el,imi doream sa fi avut-o pe ea la vioara si pe marele H.P.la orga,fiindca eram si eu ,inca de pe atunci ,adepta muzicii baroce,adepta Reformei,incercand mereu sa ascult cat mai multa muzica de acest fel…Care va’zica ,dupa obisnuitele bineturi,si dupa ce remarcasem un gigantic borcan cu muraturi ,in geamul de la strada,o adevarata opera culinara,amintindu-ne marea pricepere a Doamnei in ale bunataturilor apetisante,si incercasem sa mangai un catelus ,un pechinez dolofan cu blana impecabila,care tocmai o luase la goana de pe sofaua unde se odihnea,Doamna a trecut la atac,in stilul absolut nepereche ce o caracteriza,iar aici fie-mi permis sa deschid o mica paranteza ilustrativa:ma aflam pe treptele Muzeului de Arta,era si sora-mea cu mine,ca de obicei o luam la toate concertele si expozitiile de arta pe unde mergeam eu,incercand sa frunzaresc pliantul de sala ,referitor la Concursul si Festivalul "George Enescu",sectia Vioara,cum era o pauza;eram imbracata intr-un taioras din "bucle" azuriu,imi placea tare mult findca avea fusta lunga si tocmai era in voga moda maxi,cu rochii cat mai lungi,mai gratioase,si ma simteam perfect si ca deobicei,in cea mai buna si agreabila stare de spirit,cu gandul la muzica,la competitorii de inalta competitivitate,pe care ii ascultasem cu minutiozitate,stiind deja pe dinafara toate piesele din concursul ,sectia Vioara,pe care- l frecventam  de la primul Festival "George Enescu ",la indemnul profesionist al Doamnei Anne-Marie,Tusca cum ii zicea cu sagalnicie ,colega si   Prietena sa ,iubita profesoara de vioara Florenta Glodeanu….Mergeam la acest concurs ca la o minunata lectie de vioara,imi placea tocmai faptul ca programul era cu mici variatii ,acelasi ,in toate etapele,pentru toti concurentii,asa incat puteam savura ,de dimineata si pana la incheierea zilei ,diferenta specifica a fiecarei interpretari a acelorasi piese muzicale;mai mergeam si la Sala Mare a Palatului,ma rog ,pretutindeni unde mai puteam urmari  cu maxima atentie interpretarea ,ca era sectia de Canto,de Pian sau de Vioara;pe atunci,eram deja in clasa a doua de Liceu ,sectia Matematica-Fizica,dar continuam sa studiez fara intrerupere si ,intre timp tata reusise sa cumpere ,cu ajutorul  bunului Gherasimat,violoncelist la Radiodifuziune,pacient caruia-i salvase ,pentru un timp,piciorul de la amputare,tratandu-l cu metoda sa proprie pentru o arterita diabetica complicata cangrenos,un pian,adica  o pianina cu sunet superb,de la cineva care pleca in Israel,si se nimerise sa fie o ruda apropiata a mamei,bogata familie Weissmann,care vindea ieftin,cum se intampla in acele vremuri,asa incat avea,in fine,la dispozitie ,acasa,instrumentul pe care-l visasem intreaga copilarie,pianul,pe care tata nu-l putuse cumpara,zicea el si ma indemnase sa invat vioara,care nu-mi spunea  nimic,dar m-am conformat,chiar foarte bine,eram un copil intelegator si rabdator cu parintii pe care-i si respectam ,de altminteri!Deodata ma aud strigata de glasul inconfudabil,cam strident ,de fumatoare inraita,al Doamnei :se indrepta catre iesire,cand m-a zarit si ,nici mai mult nici mai putin s-a napustit ,fara nici o introducere simandicoasa,de politete,un urlet navalnic cce ma tintui locului:"-Anca,esti un PORC,un porc,de ce ai parasit Scoala de Muzica,de ce nu mi-ai zis nimic,de ce ai preferat Liceul general,etc,etc,dar nu prea mult,fiindca nu s-a oprit din mers,pierzandu-se in multimea celor care coborau scara;imi rasuna acel "esti un PORC !" ,rostit intr-un rapid crescendo,de la Forte la u n insuportabil Fortissimo harsait,ca un glaspapier in ureche,chipul vultos,apoplectic al Doamnei care,se vede se ingrasase din nou,caci la un moiment dat slabise si intinerise ca prin farmec,dupa un fel de ansectomie intestinala,parca…Si iata ca pot inchide parateza asta pentru a ma intoarce la teribilul atac la care aveam sa fiu expusa de data aceea,pe cand priveam la giumbuslucurile catelusului roscat,lucios si pufos al doamnei profesoare,cum inca-mi era dor de bietul meu catelus Molda,ramas in Israel,in familia  Amyit,care-l preluase,la ceva vreme inainte de a pleca de acolo cu repatrierea asta nesarata cu tot,ce pot zice !…Aplecandu-se foarte mult catre mine,pentru a ma privi in fata de parca rostea o sentinta in plenul sedintei unui Tribunal Inchizitorial,intruchipare a Sfantei Hermandad,nepasatoare cu totul la prezenta mamei,asezata pe canapeaua larga de sub fereastra de la strada,intre noi doua,eu si Anne_Marie,iar aici ma opresc pentru a insista asupra peisajului molcom si dulce pe care-l aveam in fata,inspre gradina de poveste ce se zarea dincolo de fereastra inalta si larg arcuita ,departe,inspre nord,unde banuiam ca persista impozantul si umbrosul gutui,unde altadata asteptam sa inceapa lectia ,privind auraria parfumata aunor fructe mari,mari de tot,cu puf usurel,ce-mi aminteau de drumul cu trenul peste intreaga Siberie pana la Moscova,langa samovarul cu ceai fierbinte si cu cele cateva gutui ,cat luna de pe cer de mari ,de pe masuta din compartimentul in care calatorea un personaj,un copil,cred,de-al scriitorului sovietic Al.Gaiydar,unde Luna era asemuita cu o felie inghetata de lamaie ,numai buna de cufundat in ceasca de portelan smaltata cu flori mari a Cailor Ferate Sovietice Transsiberiene…Habar n-am de ce nimerisem atunci,candva de-a dreptul in gradina din spatele casei,se pare ca Doamna lasase special usa deschisa ,era vara,si mai avea un elev,care si el vroia sa plece in Israel…Am incremenit de spaima la spusa ,pe obisnuitul ton grosolan,de fumatoare inraita,cu nefireasca intensitate,o agresivitate ce nu ar fi trebuit sa ma uluiasca prea tare,gandindu-ma la antecedentele cu "porcul"de la Muzeul de Arta,insa mi-a zis ca sunt "O CRIMINALA FATA DE MAMA TA",-"adica ai adus-o pe mama ta la moarte,la o batranete urata,ai facut-o sa vina,tu,tu ,fiindca desigur ca mama ta nu ar fi luat o asemenea hotarare nesabuita,ea este o persoana minunata,un om echilibrat,dar tu,Anca,esti o Criminala,ti-ai adus mama la moarte,aici ,in mizeria din Romania,si TI-AM SPUS,eu ti-am spus sa nu te intorci!"Mai ramanea sa-mi amintesc  ca ma compara cu fiica lui Miron Constantinescu,cea care-si omorase,pe la saisprezece ani mama,biata Melita ,despre care ea sustinea teza mahalageasca ca nu toti copiii erau ai lor,ca,vezi doamne ,aia normali fusesera infiati,ca restul era un produs hidos.Imi mai ramanea,deci,sa-mi iau seama ,sa ma cenzurez,ca cine stie ce monstru,ce Porc de Caine paricid zacea in mine ,biata.!De atunci mi-a intrat o teribila groaza in oase,ajunsa acasa am aruncat pe fereastra toate cutitele din dulap,ma si vedeam intr-o transa hipnotica impulsionata de sugestia unui magician inspaimantator,criminal,care voia sa dovedesc tuturora acuzatia de paricid a profesoarei mele din copilarie de la cele doua scoli de Muzica si care-si rezerva mereu dreptul la ingerinta in viata noastra de familie,cum imi dadea si in particular lectii.Iar lectia propriuzisa avea loc tardiv,dupa ce epuizase elevul nevoit sa se mute asteptand clipa cand se hotara in sfarsit doamna sa mai si vorbeasca altceva decat politica,de pe un picior pe altul,caci ne tinea in picioare,flecarindu-ne cate cele.Cele spuse in ziua aceea aveau sa ma arunce intr-o neliniste existentiala profunda cu atat mai mult cu cat exemplificarea cu Lena Constantinescu o mai facuse chiar tata,in chiar ziua nenorocirii,cand,intors de la lucru pe la orele amiezii,intrase in casa cu palaria de fetru pe cap,si observand ca era foarte transpirat,iar palaria mustea in jurul panglicii negre de apa care-i siroia pe fata,era vara,dar tata umbla mereu cu palaria de primavara ,am intins bratul ,cum ma aflam infata lui,dincolo de biroul masiv de lucru si studiu al tatei,dar n-il mai lasa si noua,sa ne facem lectiile in camera aceea ,deosebit de placuta si de  luminoasa am luat cu usurinta palaria de pe capul tatei,care isi cauta o batista,dintre acelea cadrilate,sa se stearga de sudoarea care-i intra in ochi,facandu-se pe data rosu-stacojiu de furie,marindu-si fantele palpebrale si cu o privire fioroasa,imi arunca,scuipand printre dinti saliva:"-Asa,care va sa zica acum imi scoti de pe cap palaria,dar stiu eu ca vroiai sa ma ucizi,astfel cum a procedat Lena cu mama ei,daca nu acum atunci pe viitor,probabil o sa-mi arunci si tu cu un topor in cap!",a urlat tata plin de ura si a plecat in alta camera sa se primeneasca;mama nu era acolo,caci fata cu ea n-ar fi izbucnit el in halul acela,prea s-ar fi facut de ras,insa era prea tulburat sa mai tina seama de cuvintele,altminteri memorabile,pe care le-a aruncat sa se achite de raspunderea pedagogica parentala,cum isi imagina el subit;cam vreo doua -trei saptamani dupa aceasta "admonestare"paterna am umblat ca prin vis,ca nauca de groaza,neintelegand cum poate cineva sa-si acuze proprii  copii de asemenea intentii nefiresti,m-am linistit ca prin minune afland de la colega si vecina mea,fiica adoptiva a familiei Ofelia si Manole Vinea ca biata L.C. era grav bolnava,restul erau doar vorbe pline de rautate si falsitate ale barfitorilor de ocazie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s