hobbyuri riscante in memoriam

Bunicul meu ,papa Georges Lehrer, imi insuflase primul interesul pentru colectionarea timbrelor,mi-a adus primul clasor,explicandu-mi pe indelete ce valoare are indeletnicirea asta,relatandu-mi din istoria Filateliei despre “Capul de Bour”,timbru pe care-l vanduse atunci cand se aflase la  stramtoare,iar familia lor,a tatei ,s-a aflat adeseori la ananghie financiar si moral,in timpurile dintre cele doua razboaie mondiale,cand au pierdut ,in diferite ocazii, membri familiei,de pilda la pogromul din Iassyi natali,cat si  pe oribilul front contra Austro-Ungariei, in Marele Razboi ,cel putin la fel de pustiitor ca al Doilea si care a secerat nenumarate vieti evreiesti de prin Moldova,(numai !),ceva ce a starnit un scandal pretutindeni ,in lumea civilizata,lucru de care in Romania nu se pomeneste nicicand,nimic,fiindca atunci Romania era in miezul acelui scandal,tocmai,facandu-se vinovata de masacrarea evreilor moldoveni,din fostele Principate Unite,unde Basarabia nu intra la socoteala,si nici nu e vorba de evreii basarabeni,nu ei erau cei masacrati de Guvernul Roman,ci numai aceia din Moldova interioara Regatului,recte evreii regateni;scandalul a ocupat mult opinia publica a Europei si  Americii,basibuzucii de la Bukuresti -sau multumit cu paliative pentru constiints lor de basibuzuci,iata si cand a pictat Nicolae Grigorescu tabloul de gen”Un Cetatean In Perspectiva”,poreclit “Evreu cu gasca”,iar  dupa 1945,s-a lasat o tacere studiata, prin compromis,s-a vorbit despre “martiri”si despre “contributia”la Reintregirea Romaniei,obiectiv pe care nici unul dintre bietii evrei  moldoveni nu-l avea,asa cum erau ei de-a dreptul azvarliti in prima linie a frontului cu Imperiul Habsburgic &restul Antantei,fara nici o instructie militara prealabila,asadar folositi drept “carne de tun” pentru romanii,crestinii de la Buckuresti,li se promisese evreilor moldoveni,in schimbul inrolarii lor pentru Frontul acela,cu care ei n-aveau nimic in comun,”emancipatoarea”INCETATENIRE” ,si iata,vorba poetului A.Axelrad,cum au fost “incetateniti”,si -l citez:”i-au impamantenit”…Pastrez ,in memoria bunicului meu patern,Ghedaliahu (Georeges) Lehrer,cateva lucrusoare,pastrate si de tata,printre astea cartea de poezie a lui A.Axelrad,cu autograful autorului,volumasul intitulandu-se “Ladita Cu Necazuri “,iar autograful ,fiindca e magulitor si adevarat pentru bunicul il citez aici:<<“Dlui George Lehrer,iubitorului de cultura si prietenul scriitorilor. A.Axelrad. 17.XI.1945”>>Clasoarele mele filatelice au devenit multe si frumoase,pline ochi de timbre minunate,cumparam ,din cei cativa lei primiti de acasa pentru autobuz,mergeam pe jos ,economisind fiece banut,tocmai pentru a-mi cumpara de la chioscul de ziare pliculetele cu timbre,ori Revista de Matematica,ori Revista de Fizica,ori povestiri Stiintifico-Fantastice,fiecare din astea in jur de un leu-un leu si cincizeci de bani,uneori mai multisor;apoi ,prin corespondentii ,nenumarati ,din Franta,dupa ce am publicat in “Vaillant” un anunt pe numele meu si al sora-mi,de solicitare a corespondentei tematice ,schimb de ilustrate,timbre si scrisori in limba franceza,am mai umplut inca pe atatea clasoare filatelice,timbrele cele mai frumoase erau din coloniile “outre -mer”;n-am cooptat pe nimeni altcineva ,intr-acest hobby al meu ,decat pe unchiul meu,Milton Lehrer,care s-a invitat singur,foarte generos si punctual in a-mi trimite colitele din prima zi de aparitie,cum si el continua sa colectioneze,fiind mare filatelist;in plus,era foarte atentionat fata de mine si sora-mea,neavand copii,caci se interpusese Polly,matusa mea si sora tatei si a unchiului Milton,interzicandu-i matusii Edith,sotia dispretuita a lui Milton,sa aiba descendenti,asa incat Milton,isi concentra ,cand avea timp,atentia spre noi,mai ales inspre mine,care cantam la vioara,instrumentul sau preferat,scriam poezii in limba franceza,la inceput,pe la doisprezece ani,apoi pe la saisprezece,cea mai frumoasa varsta pentru mine,am inceput sa scriu si in limba romana poezie,niciodata in versuri rimate,ci mai degraba ritmate,mergand pe linia poeziei cu versuri albe,de la inceputuri,iar Milton era gata sa mi le publice prin Reviste,la gazetele literare,apreciindu-mi sincer si zgomotos talentul literar ca si pe cel muzical,care il topea pur si simplu;spre deosebire de tata ,care era certaret,gelos,capricios,zgarcit in aprecierile lui,tiranic si cu dese schimbari de umoare,CICLOTHYMIC,cum se stia defini el singur,Milton era constructiv,pozitiv,fara limite in elogiile pe care mi le aducea (“nenea Milton”,cum ne invatase tata sa spunem rudelor noastre colaterale,folosind termenii uzuali”tanti”,pentru matusi si “nenea”pentru unchi !)Ipocriziile tatei m-au costat enorm,TEMPER TANTRUMS-urile lui adaugand un grad inalt de nesiguranta,de anxietate si contradictoriu;cred ca Polly i-a facut un mare rau ca l-a impiedicat sa aiba copii,ar fi stiut sa se poarte foarte bine cu plozii lui,asa cum cred ca tata nu trebuia sa aiba copii,fiindca era lipsit de talent pedagogic,preferand “bataia sora cu moartea”,exploziile isterice in sustinerea statutului sau de autoritate infailibila,de “capo di familia” ,tiran absolut;nimic din toate astea nu-mi pareau caracteristice si lui Milton,asa incat am ramas pe ganduri cand,odata,Edith,sotia lui,a povestit despre certurile salbatice dintre fratii astia,dintre Polly si el,certuri insotite de palme si paruieli,care se dezlantuiau in fiece duminica,la masa de pranz,unde era invitata tanti Polly,vizitele ei terminandu-se si la noi acasa,infiece sambata cu certuri intre parinti…dar fara paruieli,macar!…Polly era “ingerul pazitor”al fratilor ei,cum divortase de ing.naval Millian,fusese nevoita sa renunte la pasiunea ei majora,bulldogii,si in general ,cainii de rasa,caniche,etc.,ii ramanea lucrul de mana,croseta minuni de dantele si ne imbraca in opere de arta,stand in parculetul din fata casei din Bulevardul Republicii 87A,(bd.Carol)si lucrand dupa modelul din Burda sau Paris Match,Elle ori alta revista franceza de moda,tot felul de jachetele pentru noi,eu si sora-mea,nepotelele ei!..Am incercat sa colectionez fotografii de actori de  cinema,la indemnul initial altatei care avea o mica colectie cu marii actori americani,tata adorand-o pe Marlene Dietrich,”Ingerul Albastru”;cand era la Iasi,mergea la cinematograf cu deosebita pasiune pentru filmele cu indieni i Sioux si Apache,vizionand toate Westernurile pe nemestecatelea;avea un cult special pentru cinematografia americana,il impresiona si cea sovietica a lui Eisenstein si Dziga Vertov,dintre toti il avea la inima pe Chaplin,iar eu primisem cadou de ziua mea de nastere de la tanti Polly un mic Charlot in aur curat,pe care l-am pierdut ,spre regretul meu,la Olanesti,in vacanta la vila C.C.al P.C.R. unde mergeam ,mama cu noi ,copiii…Acolo,la Olanesti insa am castigat multi prieteni,familii de ilegalisti (evrei,evident),in zdrobitoare  majoritate,numai Ceausescu a schimbat ETNOGRAFIA partidului asta”comunist”,moment in care nici n-am mai primit bilete pentru Olanesti,acum,cu N.C. mergeau acolo doar” rrrumanii” care trebuiau sa guste ceva liniste si odihna “binemeritata”,iar noi puteam sa ne ducem dracului,ceea ce alde Ceausescu considera ca firesc!La Olanesti ,adica la vila Partidului,ne-am intalnit candva cu academicianul St.S.Nicolau,caruia tata ii spunea “pisicuta”,fiindca era simpatic si lucra cu tata la “Viproform”,un medicament panaceu,carew insa n-a iesit pe piata;acolo ne prezenta un batranel dragut,maruntel de statura,cu mustacioara alba,care alerga pe imensa pajiste dupa zmeie,ne-a cooptat imediat in joc pe noi doua,eu si Fanny,si ne-a invatat sa trimitem zmeului scrisorele…in ziua aceea observasem cantecul ciocarliei,l-am intrebat pe” nenea”Nicolau ce pasare canta atat de frumos si mi-a zis ca e ciocarlia,ca nu se poate zari ,fiindca ea zboara la mare inaltime si abia sus de tot incepe sa cante astfel;radea mereu ,ca un copil fericit ;ne-a explicat cum se construieste un zmeu,caci isi construia tot felul de zmeie,dar recunosc ,niciodata n-am apucat sa-mi construiesc si eu unul,desi i-am promis,cred,din politete. La un moment dat tata a luat atitudine,mi-a rupt cu furie colectia de fotografii cu actorii mei preferati(englezi,francezi ,rusi si spanioli) si dupa o palma peste ochi,suficient sa vad stele verzi,mi-a explicat printre urlete ca nu admite asemenea hobby,actorii sunt exemple proaste pentru copii si pentru adolescenti,ei au ceva depravat,indeamna la lux si la molesirea moravurilor,la trandavie,asadar sa nu carecamva sa mai refac aceasta colectie,ramanand surd la contraargumentele mele ori ale mamaei,care incerca sa-mi ia apararea:de fapt pe tata il impresiona rau figura actritei franceze Brigitte Bardot,a carei fotografie ,modesta,totusi,nu la costum de baie,o zarise intre pozele celorlalti,acesta fiind si punctul de ruptura a rabdarii lui,cand a decis sa-mi interzica astfel de colectie,pe cea de ilustrate,cu peisaje si cladiri,monumente celebre din toate tarile importante,mostenire de la bunicul,pe care o imbogateam mereu,o aprecia foarte multsi tata,desigur! 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s