dansul,desenul,vioara

Prima manifestare muzicala a fost pe la doi-trei ani, cand am inceput sa dansez ascultand muzica de la radio, iar tata imi spunea zambind incantat sa tot dansez, ca ei, parintii mei, sa ma priveasca; seara,cand se aflau amandoi acasa, lasau muzica clasica de la radio, le placea atat de mult amandorura, mergeam cu ei la concerte, in timp ce era gravida cu mine mama asculta multa muzica, mergea special la concerte de muzica simfonica, dorea sa aud eu, stia ca asa se formeaza chiar la vremea aceea, in utero, urechea muzicala, iar amandoi parintii mei doreau sa aiba copii carora muzica sa le placa, sa o inteleaga, de asta educatia muzicala constituia pentru ei, amandoi venind din familii de oameni talentati,cu deosebire muzicali si chiar buni cantareti, iar mama avea o voce minunata de opera, tata o admira si pentru asta  in chip deosebit, spunea deseori ca era regretabil ca mama nu avusese sansa de a fi ajuns cantareata de opera, cum  se intamplase si cu totul altele fusesera prioritatile sale, o ruga deseori sa ne cante, sa ascultam fermecati; imi doream sa devin balerina, dansul meu nespus de gratios a atras atentia si doamnei de muzica, care ne canta la pian de trei ori pe saptamana, la Caminul-prescolar de zi al CCS-ului, in superbul palat din strada Orlando, unde acum se afla o filiala a Bancii Europene, doamna avea vreo treizeci de ani, inalta, subtire, cu parul negru bogat si lasat liber, cu ochii mari, negri, zambitori,pe dupa niste ochelari mari, cu rame groase, purta multe saluri colorate, rochii foarte lungi, imi placeau partiturile numeroase pe care le randuia in fata ochilor, la pianul din sala cea luminoasa, inconjurata de oglinzi mari pana in tavan, cu usi inalte de sticla, sala de dansuri si de spectacol, de repetitii, maitre de ballet era altcineva, tanti Lily, cum ii spuneam noi, copiii, pianistei, ne privea cu mare interes, despre mine aflase de la educatoare si  puteau marturisi intru adevarul asta toti lucratorii, personalul se strangea in canatul usii albe dinspre bucatarie si cantina, de unde nu indrazneau sa se miste, ascultand cum cantam la pianul de-acolo, pianul care ma atragea ca un magnet, pe care-l visam acasa cu lunile, apoi cu anii, unde ma asezam si … cantam in legea mea, fara oprire, iar oamenii aceia simpli, ramasi in pragul usii in picioare, fara un zgomot, zambind toti ca unul, lumina aurie din spatele lor se reflecta pe buzele lor trandafirii, ei m-au "parat" lui tanti Lily, ce imediat a povestit parintilor, somandu-i sa ma dea la Scoala de Muzica, in vremea aceea feerica eram inca singura la parinti…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s