din postarile mele ca Tameron

Oricine stie ce Eminescu e un romantic, in cele ale poeziei, iar pt. Romania, ca stat tanar, relativ, un astfel de poet a fost o "pleasca", une aubeine, ceea ce astia numesc" intamplare providentiala"…
Sa nu uitam, il chema Mihail Eminovici, de nationalitate rutean, facand si el parte din multimea pestrita a nationalitatilor conlocuitoare din Bucovina Habsburgica, unde s-a si format, scolit, de unde-si trage radacina si fibra sensibilitatilor, germanofilia, apartenenta profunda-psihanalizabila, fapt ce a fost speculat magistral de catre romanii secolului urmator, in speta, de miscarea de dreapta si extrema dreapta, legionara, germanofila-hitlerista, lucru hotarator pentru ipostazierea lui Eminescu in iconostasul fascist romanesc al secolului al douazecilea!
Desigur, Titus Maiorescu, francmason pasoptist, mecenat si abil agent cultural, cu  aspect bonom, l-a "rebotezat " ca "eminESCU", apropriindu-si …giuvaerul gasit intr-o publicatie literara de mic tiraj de prin Imperiul Habsburgic, in Ardeal…Fanii lui Eminescu, indeobste nationalisti si antisemiti rudimentari, vor trebui sa-i recunoasca meritul acesta unui FRANCMASON, precum Maiorescu…ramanandu-i, oricum, datori vanduti!
Dar, oricine citeste articolele de ziar scrise de Em., ma refer la ziarul conservator "Timpul", intelege ca era un om preocupat sa-si serveasca stapanii, marii latifundiari, abia ieri vorbitori de elina sau numai de turca, abia mai ieri umbland pe la Inalta Poarta Otomana, cu bacsisuri, cu intrigi, fondatorii de dupa anul 1877, al declararii Romaniei ca entitate statala independenta, pe fundalul razboiului ruso(tarist)-turc, ai Partidului Conservator, caruia Eminescu i-a dedicat constiinta sa, ravna incetatenirii sale ca poet si bibliotecar, prea plecat servitor…
Asadar, in calitate de om politic, in caz ca sunt unii ce-l numesc astfel, facandu-i un deserviciu, poate un deserviciu bine meritat, Eminescu a fost un sicofant, un slujbas plin de zel, un adevarat caracter de slugoi habsburgic, un "impatimit", chipurile, si asta desi, in lumea occidentala, poetii contemporani, cei de varf, cati dintre ei mai profesau romantismul pe trecutelea, erau decis, hotarat progresisti, anticonservatori, participasera deja personal la cateva mari revolutii sociale, urmand sa opereze niscai revolutii si prin poezie si prin constiintele europene, ceea ce nu era nici pe departe cazul lui Eminescu, foarte "conditionat" pavlovian de istoria stapanilor lui, prin adoptiune, romanii munteni, asa ca a facut si el o exceptie, una regretabila, cantonat in reactiunea antiliberala a taraie-braielor fanariotilor conservatori, un caz similar de plafonare si esec artistic, manierism si abjectie parvenitista oferindu-l Nicolae Grigorescu…ce poate fi luat comparativ cu fostii sai colegi de la Barbizon, in Franta, care au depasit cu stralucire si fara a sta pe ganduri faza peisagistica, extatic-manufacturiera, coloristica de salon, in care a inteles pictorul ruman sa se "adapteze" si "adaposteasca" mercantil, pictorii occidentali dar si cei rusi, spanioli, englezi contemporani evoluaind  toti acolo, in vestul Europei cum bine se stie, spre cubism, spre forme si intelesuri  innoitoare ale artelor plastice din secolul douazeci, ce tocmai se ivea…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s