postarile mele ca Tameron

Cum postarea anterioara o terminam oarecum aluziv, insidios, lasand cititorii Forumului (Hotnews) sa-si imagineze singuri raspunsul, pomenind ca unul care a scris cu "intelegere", cu duiosie chiar, compatimindu-l pe Eminescu, acela fiind dramaturgul I.L.Caragiale, am primit un raspuns intrebator:"deci?", forumistii romani fiind indeobste mari nationalisti stil ceausist, le-am postat urmatoarele, cu adaugiri aici pentru mine:
Caragiale era prin natura lucrurilor, ca grecotei, adica grec diasporic, vorbitor de elina in continuitatea lui Iorgu Caragiale, tatal sau, actor si dramaturg de moda veche, foarte sensibil la discriminarile xenofobiile ce-si manifestau acuitatea in societatea romaneasca, comportandu-se cu umanitate crestina fata de drama evreilor, atestand in opera sa, in schite si povestiri, in "O faclie de Pasti", memorabil monument literar inchinat suferintei fratilor de amaraciuni, cum ii considera pe evreii din Regat, deplina solidaritate si oroarea fata de antisemitismul gregar romanesc!
Este chiar notoriu faptul ca in secolul abia trecut de cei noua ani, ce ne despart si de mileniul trecut, poetul Eminescu a devenit cu lejeritate exotica marota, idolul, icoana dreptei si, impresionant, mai ales al miscarii legionare, Garda de Fier, de trista amintire, extrema dreapta romaneasca.
Astfel, Eminescu a fost instituit ca moment referential inconturnabil al logosului fascist romanesc, extrema dreapta de secol douazeci din Romania capitanilor si a pogromurilor descoperind in …politichia eminesciana de secol nouasprezece, ultraconservatoare, ultrasovina, acel nucleu dur, vehement, isterizat patriotard, indemnand la actiune neintarziata, acel ceva arhisuficient si "la tanc", "providentialismul" fiind la suprafata, au gasit  ca foarte meritorie si perfect integrabila propriei lor ideologii agresiv militariste, imperialiste, ideologia eminesciana, foarte agresiva si ea, "scuzabila" prin excesul de zel al poetului-slugoi, nou convertitii fiind mai primejdiosi ca veteranii, Eminescu era un roman "nou", botezat de conservatorii munteni, el bucovineanul, el habsburgicul fermecat in copilarie doar de frumoasele peisaje ale Bucovinei Habsburgice….
Asadar, pe deplin justificat, RETROSPECTIV, se poate sustine si confirma teza antisemitismului acestui poet roman(  roman, asa cum il vor toti!), fiindca e dovedit ca Eminescu a fost CONSUBSTANTIAL, visceralmente consubstantial cu cei ce l-au impus propagandistic, politrucnic, din variile considerente naziste, moderne, se si afirma ca e un poet ce si-a depasit epoca, intr-adevar, din pacate adoptat de ciuma bruna,  LA RACCAIILE, vorba cantecului: "il y a seulement la raccaiile qui m’aime,/moi, la raccaille ,je n’aime pas!"…
Acestia si l-au asumat ad integrum, cu neobisnuit accent pe tot ce le placea, partea picanta, dubioasa, marasmica, putreda a colaborarii politice eminesciene ultraconservatoare, iata modelul unui poet angajat politiceste, si-au zis ceausistii inversunati, aduland in fapt un antimodel de angajare, Eminescu fiind exemplul slugoiului, al contopistului hiperzelos, al lingaului bucovinean, cu scoala in Austria Habsburgica, pripasit in noul stat neo-bizantin de pe Dunarea de Jos, departe de tot ce fusese matricea sa creatoare, sub toate aspectele vietii sale posibile si lamentabil esuate…ca roman!
 Politrucii mai vechi si mai noi , invaluindu-l in armurile lor, incepand cu cea a Garzii de Fier, l-au decretat ca pe un obiect al "interesului national’, sacrosant, inviolabil, cum ei visau o "tara ca soarele pe cer", acesta era chiar astrul "nepereche", un soare fara pete, cei care observau petele din soarele lor ajungeau la "agie", la faimoasele "beciuri" bizantine ale osmanlailor reinviati pe meleagurile patriei romane, asa cum in Evul Mediu  cei care in studiile lor de astronomie vazusera pete in soare erau condamnati ca eretici, indicati si afurisiti ca dusmani ai statului, bisericii, poporului si urcati pe ruguri, inaltati in streangurile autoritatii inchizitoriale!
Asa a devenit figura lui Eminescu o sperietoare de ciori, l’epouvantail electif, a nazistilor romani dintotdeauna, un obiect si o metoda fara gres, imparabila contra inamicilor "Tarii", metoda de intimidare, cat mai tortionara cu putinta, figura poetului altmitrelea romantic devenind  o emblema politieneasca intr-un stat romanesc dorit ca atare la nesfarsit politienesc, fara replica, un Reich cu spatiul vital (mari vitalisti, rumanii bruni-verzi, doritori de "actiune directa"!) in Basarabia, neaparat pe teritoriul Rusiei Sovietice, in buna si nedezmintita traditie (mari traditionalisti, rumanii!) nazista, hitlerista…un stat totalitar nazist romanesc din care trebuiau exclusi adversarii ideologici, politici de orice nuanta si nationalitate, evreii fiind indemnati, "in vitati" sa se care…la Palestina, in Sion, ca acesta
putea fi cel de sus, transcendental, supranatural cum ar veni, marturie stand pietrele funerare ale cimitirelor israelite din Iasi, din Bucuresti, de pe unde s-au intamplat "trimiterile" grabite tare de catre "grijulii" antisemiti-trecuti-la-fapta…cu icoana poetului in frunte!
Dixi et salvavi animam meam, oare?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s