profesii si petitori

In vremea grevei anului pregatitor, 1973, la Hayifa, mechinah pusa la cale de ministerul Integrarii si Absorbtiei impreuna cu decanatele diverselor Universitati din Israel, la Aba Hushyi School of Medicine a Technion-ului, am participat chiar in comitetul de conducere al grevistilor, numarandu-ma printre negociatori si purtartori de cuvant; la un moment, decanul, un dr.Ehrich, polonez ori german, m-a declarat "comunista", subversiva, iar mie personal mi-a aratat grozav de multa ura, suierand amenintator diverse injurii, spunandu-mi ca nu aveam ce cauta eu la Medicina;peste multi ani, se intalnea cu acei dintre antisemitii de la Bucuresti, din pricina carora urasem cu pasiune Facultatea de Pediatrie unde urmasem cu bun succes anii preclinici, iar peste alti cativa ani gandul ticalosului acrit si inrait dr. Ehrlich, avea sa fie materializat de schweinehundt-ul romanesc, ministerul sanatatii cat si cel al educatiei din RSR dar si dupa ’89!Romania, tara cosmarului implinit! 

niciodata nu mi-am dorit sa fiu medic; nu ma jucam in copilarie de-a mama si de-a tata ori de-a doctorul; la varsta de gradinita, imi doream sa devin printesa ori mireasa, fiindca imi parea ca este la fel de magnific, de fastuos, de feeric,dar de la trei ani incepusem sa visez piane cu claviaturi multiplicate, nu-mi doream nimic aaltceva decat pian, la opt ani tata a gasit ca-i bine si vioara, un instrument ce nu-mi era la fel de necesar ca pianul… n-am fost atrasa deloc de profesia de medic a tatei, de cate ori m-a luat la el la lucru, in copilarie, de obicei cand iesea din garda, la Sp. Brancovenesc, mi se parea totul urat si rapciugos,,o lume violenta, primitiva si sleampata, pacientii aratau si se comportau agresiv, mahalagesc, lumea de jos a romanoilor, a "jliobanilor", il asteptam pe tata cu nerabdare sa urcam in tramvaiul acela urat si cu lume pestrita, murdara, certareata, romaneasca, sa ajungem mai repede la autobuzul care sa ne aduca in cartierul nostru cel nobil, rezidential, unde nu se vedea picior de "stincani", termeni folositi de tata si de unele rude…in schimb, mama lucra intr-un birou elegant, impunator, plin de liniste si materiale frumoase, catifele, tul, geamuri imense si tipenie de "lume", mama era sefa si avea o secretara si un sofer, vreo doua trei telefoane pe biroul din lemn de abanos, totul era capitonat si pasii se pierdeau in covorul inalt, persan, mama impunea un neobisnuit respect, era vesele si simpla, fericita, cu oamen ii vorbea extraordinar de calm, binevoitor si optimist, niciodata cu ridicarea vocii;unii erau coplesiti de bucurie, mama rezolva cazurile litigioase pentru care fusesera in nesfarsite audiente, amanati si pacaliti de avocatii care procedau cum stiau din timpurile vechi, hartuindu-si clientii pentru a-i demobiliza si pentru a-i exploata; avocati care ignorau noua legislatie a muncii, domeniu in care mama era unica specialista; vis-a-vis era parcul Cismigiu, dupa terminarea programului treceam in plimbare sa admiram lacul si barcutele, lebedele; cu mama imi era tare bine, se vedea ca mama era un om tanar, infinit mai tanar decat tata; dar nici preofesia de jurist, atat de draga mamei, nu ma interesa; in schimb tata insinua mereu cate ceva despre dorinta lui de a face din  copiii sai de ar fi avut cele sase fiice pe care si le dorea, nu baieti, doar fete, doar medici, povestind cu insistenta cat de minunata e medicina, cat de mult ii uraste pe acei medici care zic ca vor evita sa fie imitati de progeniturile lor, plangandu-se ipocrit si dezinformativ, cu lasitate si josnicie de greutatea profesiei medicale, vazuta de acei medici netrebnici ca o povara de care voiau sa-i scuteasca pe copiii lor, tata isi exprima revolta si revenea asupra ideii sale: nimic si nicicum nu exista in afara medicinii, cea mai frumoasa meserie pentru el si deci si pentru cati copii ar avea! Mai tarziu mi-a mai dat sfatul de a merge pe o specializare de laborator, histologie, de preferat pentru o femeie: curat, luminos, linistit, pasionant!Imi dau seama ca toata viata mi-a pus obstacole in drum numai pentru a ma aduce sa urmez studiile stiintei medicale, mi-a sabotat cariera artistica muzicala, literara, de arhitecta, numai pentru a ma aduce la Medicina, apoi la convingerea ca trebuia sa plecam in Israel, adica intre "ai nostri", ca doar nu ma sfatuia de loc sa raman sa practic in asa o tara inapoiata si antisemita ca Romania-tigania, cum ii zicea cu naduf si ura!
De petit au inceput sa ma peteasca inca din ani de liceu, familii evreiesti ce se temeau pentru fii lor si care urmau sa plece in curand in Tara, i-am refuzat pe toti cu maxim de politete si prietenie, nu-mi ardea catusi de putin de afaceri matrimoniale, vazand in domeniul asta ceva cu totul strain de preocuparea mea, invatatura si arta; niciodata n-am argumentat in sensul de a da impresia ca dispretuiam oamenii, parintii aceia, din familii prietene cu ai mei,desigur; imi parea bine cand reuseam sa scap de petitori si petitoare cat mai civilizat posibil, fara suparare; in definitiv niciodata nu era o initiativa a mea ci numai ei ma solicitau; cateva intamplari mi-au starnit hazul iar altadata a trebuit sa apelez la fermitate si sa las politetea la o parte, retezand orice fel de iluzii si neclaritati care favorizau prelungirera tratativelor plictisitoare si arogante, mai ales in ultimii ani in Israel…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s