departe, cu mare grija!

Adesea mi-am dat seama ca mama avea un adevarat geniu al bunului simt, al prevederii, al intelegerii exhaustive, un mod de a fi mereu responsabila, responsabilitatea fata de sine si fata de ale sale, ai sai caracterizand-o!

Eu n-as fi fost in stare de performanta mamei de a supravietui celui de-al doilea razboi mondial, acolo, in URSS, unde s-a aflat cu bunica, expulzata din Romania, Galatzi, in 1939-40, de catre autoritatea politieneasca si militara a statului dictatorial fascist roman…
Inca de la intrarea pe teritoriul sovietic, dupa ce a trecut de granicerii ROMANI antonescieni, care au impuscat mortal un biet tanar evreu care nu avea documente si caruia ei ii refuzasera fara mila cererea insistenta de a fi lasat sa treaca impreuna cu alti membri de familie si cunoscuti, sperand a gasi in departare un azil politic, si care s-a azvarlit disperat in apele Prutului, incercand sa treaca innot raul acela, mama a avut motive sa-si incordeze la maximum vigilenta!
Desigur ca numai excelenta sa orientare si responsabilitate au salvat-o acolo de atatea mari si surprinzatoare necazuri, incercari incredibile! Pe teritoriul Moldovei adica al Basarabiei, inca din anul 1940 era "pavoazat" pretutindeni cu steagurile naziste ale Romaniei, tricolorul romanesc pavoazat cu zvastika, moldovenii crestini, alde acel groaznic pogromist, generic numit … Crusevan, cel de la 1904, descris de Shalom Aleichem, cum ne amintim, ii asteptau cu mare drag pe fascistii germani si romani…
In Ucraina, in Krasnodar, mama a vazut, cu destula scarba, ca femeia, taranca ucrainiana crestina care o gazduia pe ea si pe bunica, amandoua lucrau in colhozul acela, iesea imediat din casa cu pruncul cel mic in brate, inaltandu-l spre cerul unde treceau Messershmitt-urile si Stukas-urile nemtesti, pentru ca Hitler,vezi bine!, sa-i binecuvanteze pe ucrainieni, mai intai pe bebelusul ei, asa incat mama a inteles cam ce o astepta daca ramanea pe acolo prea mult, si cand frontul se apropiase de-a binelea de localitate, desi presedintele kolhozului "imenyi Lenina" i-a zis mamei "-Niusia, Niusia, ramai aici cu noi!", asa o numea pe mama tovaraselul director, Niusea, evident ca  mama n-a ramas si nici macar pe ganduri! Observase de la un timp ca, pe masura ce se apropia frontul, nemtii si romanii inaintand mult de tot, lucru deosebit de primejdios pentru mama si bunica, membrii si activistii de partid, dar si rusoaicele, adica sotiile ofiterilor rusi aflati pe front se evacuau mereu spre Gruzia, cat mai departe de Ucraina, meleag dusmanos si unde nu ii astepta nimica bun, tara unde, in schimb, nemtilor le-a placut grozav, s-au simtit "ca acasa", cantand nemteste imnul "Volga, Volga, muther Volga!"
 Asadar, n-a mai stat pe ganduri, a luat-o pe bunica si s-a urcat intr-unul din ultimele trenuri in ciuda impotrivirii de tip antisemit al rusoaicelor:-"Sunteti evreice? N-aveti ce cauta aici, mars jos din tren, nilzia, nilzia, ne evacuam numai noi!" 
A propos, ca asemuiam in naivitatea mea URSS-ul cu Elvetia cea iezuita si afacerista, care s-a cam codit si s-a cam tocmit pe multi bani in conturile bancilor elvetiene pentru salvarea evreilor posesori de astfel de conturi bancare sanatoase, ce apelau la intelegerea cetatenilor smerit crestini ai acestui stat neutru din Europa!…
In peregrinarea sa fortata prin Rusia de atunci mama, desi tanara, a dovedit o rara si minunata maturitate, ceea ce mie imi lipseste, mi-ar fi lipsit, imi pare mie!
Astfel, abia in Gruzia, in Osetia, la Mahachikala, s-a interesat mama de Mopr-u si in fine la Tbilissi s-a ivit si vaduva de razboi, Teo Abashmadze, reprezentanta a Mopr-ului, acolo erau demult si in siguranta o multime de evrei de stanga , basarabeni, rusofoni, fosti detinuti politici ca mama, pe care i-a intalnit din nou, cu deosebita bucurie; ei nu trecusera prin kolhozul ucrainian, cum erau basarabeni si rusofoni s-au descurcat probabil cu usurinta, de mama nu avusesera habar cum reusise sa scape de una singura si cu bunica, ele care nu stiau limba rusa insa erau agere si nu se puteau insela in privinta oamenilor, dimpotriva, vigilenta de exilata din patrie si de abia  "eliberata" detinuta politic din Romania a constituit un tezaur de nelipsit chiar acolo unde poate ca altora li s-ar fi parut ca aceasta vigilenta este superflua, ca puteau lasa, cum se zice, "garda" jos, nemaifiind printre dusmani! Aparentele nu inseala decat daca te lasi inselat…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s