Veritas odium parit

Nu trebuiam sa revin in Romania si de buna seama ca nu cu biata mama si n-aveam nevoie de avertismentele si amenintarile lui Sorin Cunea sau odata ajusa in Romania, din partea unora ca A.M.Theodorescu Matei, profesoara de vioara de gimnaziu, care m-a acuzat ca as fi o criminala,  ca as vfi venit inapoi numai perntru a-mi omora mama, ca Lena Constantinescu, fiica schizofrena a lui Miron Constantinescu, iata cu cine gaseau sa ma compare!; aveau mana libera sa ma zdruncine zdravan, sa ma acuze in asa fel incat sa-mi iau eventual campii, doar nu erau sa se ingrijeasca de mine asa cum facusera cu Lene Rautu, fiica de grangur careia Free Europe Radio ii purtase de fija , netezindu-i drumul carierei in Occident, ca pe Nevski Prospect!…mama a fost cea mai gresita optiune, in ce ma priveste! platesc cumplit aceasta inerenta optiune, fiindca totusi mi-era mama si inca o mama foarte devotata, rudele ei din Romania si de aiurea semanandu-i in simplicitate si nu-i de mirare, n-au avut cand si cum sa-si faca o cultura, unii din ei erau aproape analfabeti; din nefericire mai era si mult imbatranita de ateroscleroza, asa incat nu cu ea trebuiam sa plec din Tara, adica din Israel, si in nici un caz nu trebuiam sa ma repatriez, deoarece Romania nu era mai democratica decat Israelul, unde deja, in lipsa tatei, factor nespus de perturbator, altcumva, mama era la adapost de injosiri, asadar, nimic nu-i periclita echilibrul psihic mai tare ca revenirea intr-o atmosfera de dictatura rea, aspra, nepasatoare, brutala ca cea din Romania! Astfel ca a devenit deosebit de speriata, stiindu-ma putin obedienta, prea putin submisiva, neimpacata cu aceasta repatriere, gandindu-se ca voi intra in conflict cu romanii, ca voi pierde temperanta si voi renunta la bunul simt, ceea ce era o temere grotesca, mama pierzand, nevinovata!, simtul realitatii, al proportiilor, privindu-ma in chip neasteptat, surprinzator, firesc pentru varsta si imprejurarile astea care o faceau si pe verisoara lui Iosif Kisinevski sa tremure de groaza la auzul numelui unui om ca primarul capitalei, unul Gh. Pana, fost elev al ei in fosta Divizie "Tudor Vladimirescu"…o timorare debilitanta, desi aceasta nu era vulnerabilizata prin expatrieri si re-pedepsirea de catre"partid", ca mama!… ca pe o persoana complet necunoscuta, de la care nu putea sa se mai astepte la frumoasele lucruri pe care le stia cu certitudine ca sunt in puterea mea, cu nemarginita generozitate fata de ea, cea simpla, cea umila dar nu si umilita de mine vreodata, numai in puterea mea de a i le aduce in viata de zi cu zi!…
Daca as fi facut cu tata aceasta "transbordare" inapoi, spre Romania, totul ar fi fost in ordine, nici o primejdie nu ar fi amenintat prestigiul si normalitatea mea!
Cu tata ma intelegeam fara cuvinte!
N-a fost sa fie, nu pot sa-i port pica bietei mama, domnul Uryi Adar, avocat maarachnik, ambitios si avar, este si cel care ne-a azvarlit intr-o groaznica nenorocire, cand il rugasem, in romana, in ivrit, sa nu ma oblige a vinde apartamentul nostru ierusalmitean ,caci imi schimbasem parerea, nu mai tineam sa ma repatriez, doream sa raman acasa, sa-mi acorde un ragaz de doua saptamani, sa ma intorc la Ierusalim sa-i explic mamei pe indelete ca hotararea mea era bine-bine gandita, mama, saraca, la randul ei l-a rugat, zicandu-i:"-de vreme ce fiica mea va solicita acest ragaz, va rog sa fiti bun si sa i-l acordati!"
Dar domnul avocat Uryi Adar m-a somat sa-l urmez in alta camera, sa aiba o discutie intre patru ochi cu mine, acolo mi-a soptit cu ura; "-vrei sa nu tii seama de parerea mamei dumitale?!" iar intors in camera mare, s-a repezit cu foaia de hartie spre mama, care n-a mai primit nici un ragaz, nici o explicatie si care a crezutr ca eu revenisem "intre patru ochii" stabiliti de avocatul Ambasadei romanesti, nitam-nisam la vointa de a ne repatria… asa incat la auzul poruncitoarei indrumari a lui U.Adar :"-semnati, dna Dan!", biata de ea a semnat, avocatul s-a intors catre mine facand pe surdul si pe niznaiul, mi-a impins hartia si m-a somat sa semnez, de acum!, ca uite, mama dvs. a semnat!…Am simtit cum fata mea ardea deodata sub lacrimile neobisnuit de fierbinti care mi-au innundat imediat figura, am semnat blestemandu-mi zilele! 
Nu pot pune in carca mamei versatilitatea si rautatea avocatului israelian Uryi Adar, marele trisor, marele escroc, un schweinehunt de-al Maarachului, tovarasul avocat Uryi Adar, slugoiul functionarilor imbecili ai Ambasadei RSR la Tel-Aviv…
Patronizandu-ma cu obraznicia neamului "ales", mi-a afirmat , aruncandu-mi in fata parfumul inecacios si dulceag al ierburilor pipei de marinar pe care o fuma, ca sa "rimeze" cu barbisonul negru, foarte sexy, o fraza de pomina: "-trebuie sa te feresc de dumneata insati!"… chiar ca as fi vrut atunci sa mai fi trait tata, sa-l fi "aranjat" cu boxul sau cu tinte de fier, cu care le aranjase mutra legionarilor, studenti la Medicina la IMF-"Carol Davilla", la Bucuresti, in anii dictaturii legionare, cand a trebuit sa intre in incinta facultatii de medicina luptand efectiv, folosind manusa de box cu tinte de fier, cum restul evreilor studenti,, tremurand ingroziti  pana la a urina si defeca pe ei se stransesera unii intr-altii, la distanta respectabila de usa de intrare, evreiasi romani, majoritatea asimilati, probabil, insa care nu se aflasera, ca bietul tata, pentru cativa ani buni in Franta, la Paris si la Montpellier, la studii, de unde se intorsese tata pe-atunci, regretabil, datorita faptului ca unchiul sau matern, avocatul Kiwa Orenstein nu mai avea bani ( era si Guvernator de Banca!) sa-i trimita, ajutandu-i pe parintii tatei, regretabil caci acolo, in Franta provensala, Comunitatea locala israelita franceza, se vede treaba ca era doar carpanoasa si inepta, nicidecum solidara, asadar ne-pasandu-i de un student ce facea entuziasmul profesorilor sai francezi, alde Rouvier si alde Gregoire exclamau cu neobisnuita dragoste, in acentul lor provensal , "Lehrer, Lehrer!", apreciindu-l pe tata ca pe o adevarata valoare!, iar acum tarziu, in Tel-Avivul acela intunecat de manevra avocateasca a unui "potz" ca dl. Uryi Adar, nepotul sionist al scritorului comunist Felix Aderca, de aceea, se intelege, omul de "incredere" al Amb.RSR, imi doream sa fi fost tata sa-l cotonogeasca pe Uryi Adar ca pe acel Ridiche, legionarul, student la Medicina ce-i indemna pe rumanii lui sa se opuna "navalirii" "jidanilor in Facultate!"…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s