indoliata

Candva Amyit mi-a explicat faptul ca multi dintre cei reveniti acasa si numai dupa cativa ani de studii in URSS, unde plecau trimisi de Maki-Rakach, de regula arabi palestinieni, treceau printr-o perioada extrem de severa de reacomodare timp in care erau tratati cu maxima intelegere si delicatete, rabdare, deoarece aceasta stare, de transa si reverie dureroasa semana cu un doliu, era o repatriere in Israel, la realitatile cunoscute dar neplacute, vulnerabilitatea la socuri psihice fiind si motivul acelui comportament inteligent, profilactic, neinvaziv!

Spre deosebire de aceasta atitudine, spre deosebire de comportamentul prevenitor si omenos al lui Amyit Yiechiel, in calitate de sociolog diplomat al UE din Ierusalim, dar si in calitate de umanist, caruia nu-i trebuia o definire speciala "comunism cu fata umana" pentru a fi consecvent umanist,  in Republica ceausista romana, a cainoseniei romanistice care-si zicea cu nerusinare "socialista", ma rog, fiindca era un socialism pentru nomenclatura si slugoii sai ca altminteri era doar un "socialism cu fata umana a romanismului", ceva de sa ne fereasca sfantul!, brrr!, iata ca repatrierea noastra a fost un excercitiu de sado-masochism aplicat noua cu exces zel neo-fascist de catre autoritatile romanesti, inclusiv de cei de pe la Federatia Comunitatii Evreilor din Romania…
Trebuie sa amintesc faptul ca nu am nici un motiv sa fiu orbita de vreun fanatism oarecare, mama sau fratii ei, Leonid, Simon, Toivi-Anatolie, nu erau fanatici, ba dimpotriva! Un soi de fanatism impartasea tata, insa nu fata de Uniunea sovietica, parca nu, n-am observat! Mamei ii repugna vorbitul in lozinci, "ieftinarii" de felul asta nu aveau ce cauta in discursul mamei iar de fanatism, de asemenea era foarte vigilenta si in cele ce ma priveau, atragandu-mi atentia cand saream peste cal…
Nici fata de sovietici nu aveam a priori prejudecati, mai degraba respect si recunostinta dar nu adulare! Ii preferam pe Mayakovski, pe Ehrenburg si pe Fadeyev, pe Anna Akhmatova! 
Nu-mi trebuiau re-educatori parsivi ca romanasii de pe Dambovitza! Nu ma repatriasem sa ajung in retorta unor re-edukatori de tipul experimentator dupa modelul "dr.Mengele" de la Gaesti sau de la Campulung Muscel ori "dr. Mengele" de la  Scornicesti!….
Imi amintesc de patarania povestita de mama referitor la un cetatean sovietic din Delegatia oficiala sovietica pe langa care ea, tocmai avea onoarea, nu-i asa, sa  functioneze ca traducatoare, candva in 1949, la Consfatuirea Internationala a Sindicatelor si Trade-Unions-urilor, dar care s-a manifestat deodata foarte grobian si mama a trebuit sa-l puna la punct fara drept de apel, desi acesta reprezenta delagatia onorabila a URSS-ului!…
(Mama absolvise la Kisinau, dupa razboi, Scoala Juridica, printre cei mai apreciati dintre cursanti, invatand in limba rusa, limba straina si foarte dificila, cu atat mai mult in domeniul Jurisprudentei! Iata insa ca mama reusise cu brio sa absolve astfel de Scoala Juridica, mersese si mai departe, in Facultatea de Stiinte Juridice din RSSMoldoveneasca! Insa in Romania a vrut sa reia ab initio studiile de Drept, din onestitate si probitate profesionala, pentru ca in limba rusa nu intelesese chiar indeajuns de bine, deja lucra in domeniul Dreptului si Legislatiei Muncii domeniu inedit in Romania, era Jurist-consult la Consiliul General  al Sindicatelor din RPR, de aceea a tinut neaparat sa invete cat mai corect si mai bine in limba sa materna, limba Romana, tot ceea ce insemnau Stiintele Juridice!)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s