Pretutindeni “subversiva”! Dulci amintiri romanesti! iata si povestea auto-anticorpilor si a mainii lor pe piciorul meu

In fapt cu asta m-au "delectatara" aici, de la repatriere!…Au incercat sa ma patronizeze, in felul pe care l-a incercat cate unul din politrucii pe care mi l-au trimis in drum ca pe cate o momeala pe parcursul timpului, incepand cu 1983, cand abia luam cunostinta de metodele lor, de coruptia pe care aveau sa mi-o "serveasca" ca pe un cadou, special numai mie, fiindca statea in gandul lor, cred, sa-mi provoace un soc psihic, cu cat mai cumplit cu atat aveau sa dea vina pe sensibilitatea mea artistica sau "de mimoza", facandu-se ca ploua de faptul ca nu uita sa-mi aminteasca de calitatea mea de anatomo-patolog, unde deodata nu mai sunt nici un fel de mimoza, clar!…trebuia sa ajung sa-mi fie groaza de mine insami, ne mai recunoscandu-ma decat in felul hidos pe care-l propuneau ei, dezvoltand un soc "ana-filactic" la propria-mi imagine detracata de perversitatea lor, de atingerea lor pangaritoare, in cele din urma trebuiam sa ma sinucid, avandu-ma de propriul si unicul, singurul meu inedit si indarjit dusman!

 Voiau o experimentare in domeniul bolilor autoimune, m-au luat drept cobay, ce le pasa, aveau mana libera! Trebuia sa dezvolt anticorpi impotriva mea ca self, voiau sa nu ma mai recunosc, sa ajung sa-mi dau palme privindu-ma, vorba lui Sorin Cunea! S-au tinut de cuvant, adevarati dr. Mengele!..Asta a fost tocmai si vorba absolut caracteristica lui, definitorie pentru avocatul Ambasadei RSR la TEl-Aviv atunci, in 1985, domnul Ury Adar, care a vrut pesemne sa-l "inlocuiasca" pe tata, arogandu-si o atitudine de patronizare, ceva care la unul ca el mai degraba ar fi  un soi intempestiv de …proxenetizare! ceea ce a vrut sa lase a se intelege in felul sau si alde consulul cultural roman, Gh. Juganaru, care a incercat sa ma violeze in automobilul sau, in 1979 sau 1980, la Ierusalim., dar n-a reusit si probabil ca s-a straduit sa "lanseze", scornicind cate ceva la adresa/impotriva mea, amenintarile "dumnealor", ale unora ca el sau a ciracilor din "serviciile secrete" curgand   neincetat de cand le-am incaput in gheare, de la repatrierea asta incoace…

Atunci i-am zis intre altele pe care le consideram dicibile in asemenea situatii de agresiune directa, ca parintii mei erau oameni decenti, ca nu se intelegeau intre ei pe motive politice insa ca in casa noastra nu exista nici o forma de promiscuitate! In ce priveste pipaitul gambei mele stangi de catre rumanoiul de la Ambasada RSR, i-am zis oarecum umoristic: "adica vreti si dvs., ca tatal meu sa vedeti cat sunt de grasa, de aceea imi pipaiti piciorul?!" nu stiu ce-o fi inteles consulul cultural G.J. cu par alb, manichiura de fante, dantura de taran si de spion, adica din aur! cu o mutra brutala de jlioban, de violator alde Ramaru, de soldatoi sau militioner de sa ne fereasca Sfantul si toti zeii !

Romanii trebuie ca aveau o ura salbatica fata de mine si fata de familia mea, primisera sprijinul unui proxenet de vocatie ca Ury Adar, avocatul, "omul lor de incredere" de la Tel-Aviv, cel care incerca sa preia vezi doamne, autoritate parentala paterna, chipurile, in stilul mic-burghez (prin vocatie pornografic!) israelian asupra mea si impotriva mea pentru a le face patronilor lui de la Bucuresti (si de la Tel-Aviv, de prin Maarach), dar si de pe la Munchen (FEuRadio), placerea de a ma arunca in mare dusmanie, in mocirla lor comuna! Aveau o mlastina intreaga pentru a ma murdari, cateva generatii pana la Adam si Eva!
Obraznicia serviciilor secrete este nemarginita; aveau sa-mi zica lucrurile  ca pe scena unui teatru sado-masochist, incercand sa ma defineasca "MEREU ALTFEL",  o vorba dintr-un poem de-al meu, ajuns in atentia forurilor "Gestapo"… de pe la Bucuresti, ca dl.av. Uryi Adar era extrem de mare prieten cu actori romani de film sau din teatrul contemporan de pe Dambovitza… 
isi  mai avea pana si sediul biroului sau de la Tel-Aviv pe sderot Rotschild , chiar vis-a vis de Theatron Ha’Byima, ciudata potriveala, nu?!
Poate ca impreuna se gandisera sa insceneze o farsa macabra pe seama mea! .. 
Aveau mana libera ca doar pe la Bucuresti lumea se complace in quislingism si colaborationism, iat-o si pe Blandiana, o vajnica sionista…! Aveau "mana libera", putand sa-mi joace orice "farsa", dupa ce se asigurasera ca nu-mi tinea nimeni parte si deci puteau veni cu toate mijloacele de intimidare, nu s-au jenat! 
Asa incat romanii lui Ceausescu, tortionari rafinati, s-au simtit solid incurajati de rautatea manifesta a israelienilor de pe la Munchen si de la Tel-Aviv, desi ei crestinii romani sunt destul de antisemiti, dar se vede faptul ca "ratiunile de stat" faciliteaza o colaborare nebanuita si inca de demult, omniscuza reprezentand-o subversiunea la adresa "intereselor comune/superioare de stat", in virtutea carora hotarau ca aveau dreptul la a dispune de aceasta blestemata "mana libera" si de "recurgere la metoda", ajungand la manevre de lynch moral fata de mine inscenandu-mi, "pritocind", "scornicind" pentru mine eventual chiar, versatil si confuzionist, o noua identitate una indeajuns de socanta, perfect contradictorie si menita sa-mi dea instinctiv o stare de teroare absoluta, provocandu-mi cosmaruri cu ochii deschisi, si anume cea de nebuna, descreierata, alienata, de "infantila", deci cu o debilitate mintala crasa, insinuand ca as fi suferind de "autism", in cazul bun sau de idiotie, in cazul rau, neaparat din nascare, toate astea in paralel si de coniventa cu "perversitatea" invocata la adresa mea de replica lui Sorin Cunea, corifeul acestei groaznice lucraturi gestapo-securistice, avand o ciuda cumplita pe faptul ca eram "si-frumoasa-si-devreme-acasa", asadar nu se jenau ei si de ce nu, acum ma tratau in "treif"(termen yiddish pentru "asimilat" sau "impur", non-kasher…) drept "treif", ( treif desemnand si "nebun" si dezonorat!) asadar ca pe vreo muiere trecuta prin ciur si darmon, ce mai!, stalpul vreunui bordel arab sau tiganesc!…, vezi "La Tiganci", nuvela rasista fascista a nu mai putin charismaticului adica fascistului (legionar) Mircea Eliade, cel bine-bine protejat de cetatenia nord-americana…
Toti "feti-frumosii", alde poetasul acela excitabil VP, de la Asociatia Culturala Romania, care s-a napustit sa-mi faca un "serviciu" de gigolo, considerand ca de asta il lasasem sa ma conduca pana acasa, la unchiul meu, in cartierul meu natal, sa zic asa, in Bulevardul Primaverii, fost Jdanov, la terminarea concertului de la Ateneul roman, unde fusesem invitata dlui Petre Ghelmez, un poet care scria intr-adevar frumos, cu contributia graficianului preferat, deosebit de expresiv; tanarul VP credea ca nu sunt un om demn de respect si nici onorabil, ca doar veneam din Israel, o tara cu o faima proasta in ce priveste moralitatea, apoi se gandise poate la modelul Silviei Marcovici, laudata pentru frumusete dar si pentru istetimea practicismul dovedite ca femeiusca, cea care l-a adus in Occident pe tanarul chirurg I.Turai, despartindu-l de navasta, pare-se! si cum si eu cant la vioara lui Ingres, desi nimeni din ei nu ma auzise, nimanui nu-i pasase cat eram prin Romania, exceptand-o pe Militza Patrascu, cu expertiza speciala impartasita de ea si sotul ei, pianist de profesie, desi lucra la IFA, in calitatea de fizician…si pe cativa apropiati din familie; insa le-a placut ideea ca m-ar putea incadra intre cei stiuti de ei, cum trebuiau sa ma "cucereasca" fiindca eram straina, cetateana israeliana, lucru pe care nu-l uitam nici eu, toate aceste eresuri, ademeniri si racolari imi reveneau, mi se cuveneau ca pedeapsa absurda, numai de onorabilitatea mea nu le pasa, ceea ce m-a uluit si mirat grozav, atacul brutal deosebit de umilitor, de injositor a fost categorisit de ei ca simpla mea confabulatie, desi n-aveam nici o cenestopatie macar, nu ma numar printre isterici, nici printre amnezicii confabulatorii, sunt foarte vigilenta si practicand Yoga de la varsta de saisprezece ani neincetat, am oarecare idee despre autocontrol! nu gresisem si nu emisesem mesaje erotice ca pe niscai feromoni, repugnandu-mi sa ademenesc pe careva, asadar initiativa atacului la persoana mea era un fapt ce le apartinea numai lor; era deosebit de umilitor caci de mine oamenii se indragosteau intelegand, totusi,ca sunt intangibila!; insa acum vroiau sa ma defineasca ca pe o maniaca, o bolnava mintal, o suferinda de Sindromul Muhlhausen, am inteles eu, intre alte "insirt’te margarite" calomnioase; de comun acord cu adversarii politici israelieni, acum ma definisera intr-un joc de BRIDGE, asadar impreuna si in Vest si la ei in Est, eram pretutindeni neavenita si subversiva! iar patronii astora sunt departe, unde nu banuiesti, la Moscova…
Scriu poezie, dar nu am fost nicicand boema nici "boemiana", imi repugna "tigania"! cu atat mai mult imi repugna sa fiu tratata in stil "boemian"; n-am cerut nimanui niciodata, nicicand, niscai servicii sexuale, asadar "atingerile" sau ceea ce mi-au facut alde GJ sau VP, militioneri-securisti de fel, era din propria initiativa! Educatia parinteasca m-a invatat sa nu am incredere in cei care se napustesc cu declaratii amoroase la adresa mea, evident ca imi repugna lipsa de respect si excitabilitatea erotica o consider fiziologie, mi-a repugnat dintotdeauna Fiziologia!, normala numai in treburile personale stapanite de strechea "pasiunii" de care streche ma feresc ca practicanta si adepta a autocontrolului de felul impus de asceza yoghina, (Hatha Yoga), asceza specifica, anume care l-a facut pe Mahatma Gandhi celebru, acesta vrand sa porneasca lupta pentru a-i convinge pe indieni de eficienta NON-VIOLENTEI de folosit impotriva britanicilor, dintru inceput renuntand el primul la violenta intima a virilitatii sale, devenind ascet intr-un ashram feminin! si supunandu-se verificarilor in ochii si urechile natiunii indiene, motiv pentru care a si devenit un sfant, un Mahatma, venerat de intregul popor indian. In privinta practicii Yoga, alde VP imediat a stiut sa-mi vanda "castraveti gradinarului", cu o impertinenta care m-a obligat sa iau aminte, (eram deja in alerta, fara sa ma tem!)"sfatuindu-ma" cu manifesta si brusca superioritate, care va’zica nici urma de "romantism" la micul student la jurnalistica Scolii de Partid "Stefan Gheorghiu", cum mi se recomandase!, (trezindu-mi vigilenta de nepoata a nesuferitei impostoare, matusa mea de alianta si import "basarabean", concitadina lui Leonte Rautu, "tanti" Klara Kushnir, care fusese directoarea acelei Scoli, pe cand se intitula "Jdanov" si unde functionase ca "profesoara", Doamne iarta-ma!)…patronizandu-ma arogant:-"vezi ca Yoga nu-i de loc sanatos, e foaartee periculosss, dauneaza!"; i-am indicat in departare o stea, gandindu-ma sa schimb subiectul, dupa modelul pe care mi-l povestise candva prietena mea din facultate, la Pediatrie, Corina G., stil "UITE-UN COPACEL!", desigur, neavand rost sa-i zic despre "copacel" cum ne aflam in vechiul meu cartier rezidential, la sosea, taman in dreptul strazii lui Mihail Sadoveanu, cum imi placea sa-mi amintesc, strada Armindeni, acolo fiind la pomi inalti si zdraveni, cunoscuti din copilaria petrecuta cu parintii si matusa paterna, mai ales, cea de la Federatia Evreiasca, care ne lua la plimbare in parcul "nostru", Parcul Herastrau, soseaua cu trandafiri imensi, superbi, era pentru plimbarile de seara cu tata-mama si ceva cunoscuti din cartier, ilegalisti…astuia ii spusesem in legatura cu pomii aia, stejari, cred, al caror frunzis mi-l amintea exact pe bietul tata, (lui ii placea sa priveasca varfurile copacilor!), niste versuri de Eminescu, chestie de imprejurare, ma laudasem cu versurile mele dna Felicia A. ma si remarcase…dar incepeam sa ma bucur la gandul reintoarcerii in Israel, de-abia asteptam sa revin la noi, in Ierusalim, aveam avionul dis-de-dimineata!, ma gandeam sa imi continui cu sarguinta si ravna tocmai exercitiile mele zilnice de yoga, na!… dar, dupa 1989 si potzul asta si-a implinit amenintarile la adresa mea, aici pe la astia nu ma mai pot regasi, asadar in rabdatoare asteptare am pastrat asceza vegetarian-veganiana, scotandu-i din mintile lor de securisti! ca si asta ii infurie, le-am zis astora, vecini "jandaro-militieni", alde Dtru M si nevasta, care, banuiesc nu degeaba!, "turbeaza" cand ma vad, iar pe mine ma trec sudorile mortii si de groaza lor am cosmaruri in plina zi, stiindu-ma mereu in oprobiul unora ca ei, cu o nationalitate atat de "insultatoare" la adresa lor, niste taranoi foarte ciobani-jliobani-stincani, adoratorii lui Corneliu Vadim Tudor, mari pornografi in toate sensurile posibile… conform cu traditia natzista romaneasca; m-au interogat amanuntit, muscator-ironic, neincrezator, subliminal acuzator de subintelesul DEICID ortodox, adicatelea de ce nu mananc eu carne de porc, din motive religioase, ei "neintelegand" ce soi de religie am, ceea ce-i turbeaza si mai rau impotriva mea, ca mi-ar sparge cu placere capul cu prima ocazie, ca din intamplare, o piatra aruncata de nu se stie unde, ca la iesirea de la Liceul "Jean Monet", in vremea cand se intitula doar Liceul nr.24…si niste copii din clasele mici, pe care nu-i stiam, aruncau cu pietre in urma mea, le simteam cum zboara langa obraz, urlandu-mi printre rasete si chicote "nebuno, nebuno", indrumati desigur de unii mai mari, alde gh.Badea, cel care-mi trantea un pumn de urias in ceafa ranjindu-mi cu "Jidoavca imputita!", de la prima ora de dirigentie, la 15 septembrie din fiece inceput de an scolar., punct la care mi se limpezea relatia de colegialitate cu ei, pe-acolo…reveneam acasa si zaboveam mult in gradina privind cerul, florile, porumbeii in stoluri, imi faceam ablutiunea sa nu intru sus, in casa cu imaginea lor pangaritoare! 
 Iar printre acestia "din lumea larga" o vedeam parca si pe propria-mi sora, cea care imi spusese cu o inimaginabila ura subita ca ea nu vrea sa imi semene, ca ea vrea sa fie ca toata lumea, eu raspunzandu-i ca nici nu doresc sa ma tot imite, cum facea mereu, pentru a trece ca frumoasa si misterioasa, atragatoare si interesanta, o rugam chiar sa fie ca toata lumea, avea saptesprezece ani si pleca in Israel dragutul de Tony Nathansohn, atitudinea sora-mi devenind foarte agresiva si acuzatoare la adresa mea deoarece ma opuneam emigrarii in Israel, inca; dar vedeam si la ea Gewalt! atata dusmanie si graba incat mi-a parut ca se bucura teribil de tristetea cu care am ajuns sa-i zic numai cateva saptamani mai tarziu tatei ca sunt si eu de parere ca trebuie sa depunem pentru plecarea in Israel; se straduisera colegii si profesoara M. Costiner sa ma determine…Recent, chiar noaptea asta am citit interviul dat de Herta Muller unui radio german, (in traducere), gewalt!, de speriat ce grozavie au trait oameni ca Wili Totok si ceilalti!Romanii lui ceausescu aveau nevoie de clauza favorizanta cu Statele Unite, pe seama noastra, fara exceptie si fara a se da in laturi de a continua sa ne solicite si mai departe,gaseau ei cum, ce maniera de racolare ne prindea iar in mrejele lor hraparete…voiau sa ne insurubam pe acolo, in Israel , in USA, nu le conveneam daca insa ne identificam deplin noii noastre tari de adoptie, chiar daca renuntasem intr-o veselie, contra alti bani!, la cetatenia romana…
Scriu astea sub puternica impresie pe care mi-au lasat-o, ca pe un cutremur de oroare, marturisirile Hertei Muller, nobeliata !
De fapt vad ca ma "bucur" de un acelasi tip de "tratament" de parca nu le-ar fi ajuns "dusmanii’ poporului autohtoni, ne-reintorsi din Occident, dusmani pe care si-i-au "dresat" ca la circ…mai ales pe intelectualii "lor"…
Regretabil dar semnificativ pentru kafkianismul situatiei ca Herta Muller le-a adus chiar lor, temnicerilor sai, un Nobel! 
 Nobel-ul sau anume pentru Literatura aduce ori  seamana prea mult, de-a binelea izbitor cu nobelierea politic-literara a lui Soljenitsyn! …
Intre "Stasi", "secu", "kgb","cia" sau Mossad, Sawak,etc., trebuie ca exista un sistem complementar , intre toti si toate astea circula un "flogistic" prin mari vase comunicante, matricea zamislita de vechi rivalitati-complicitati vinovate, stabilite in decursul celor mai bine de cincizeci de ani de confruntare marsava dintre toti astia si multi altii…de demult functionand reciproc avantajos, adevarate si greu de imaginat pe adancime si consecinte retele de partenariat si de buna intelegere poate cardasie, fraternitate sau mare prietenie! Fara sa pricepi cum le esti si unora si celorlalti in masura egala dusman, inamic, mie asta mi s-a intamplatsa le devin, dusmanul tuturora, de parca fiinta mea cea perfecta, morala valorizanta si creatoare de frumos si adevar le era deopotriva de insuportabila! Dupa 1990 trebuie ca toti astia, chipurile adversari de fapt cardasi, s-au reintalnit in fine fara sa se mai fereasca, fara Zidul Berlinului intre ei…puteau sa se felicite pentru colaborationismul de profunzime si pentru ca nu degeaba imbatranisera de-o parte sau de alta a acestui Zid, quislingismul lor ramane nenumit si nu vor fi nicicand pedepsiti ! 
Acum, dupa caderea Zidului Berlinului se vede ca socialismul nici nu a fost un fapt angajant sau de adancime ori de fibra, nici moralmente structurant pentru nimeni dintre ei, numai ca le-a deschis ochii…asadar in special si tocmai fostii activisti si patrioti nationalisto-socialisti au insfacat cu dibacie si nesat, cu rara sete de "incotrotzopenire" cele mai faine "ghesefturi", s-au imbogatit uluitor, deosebit de rapid, aceasta dexteritate nu poate fi explicata decat prin aceea ca socialismul era doar forma, o coaja nu si un miez! 
De fapt uitandu-ma la noii imigranti din fosta URSS, in Israel, am observat cat de fascizati sunt, cat de facil se adapteaza capitalismlui si imperialismului colonialist israelian, de parca nici n-ar fi trait de cand sunt ei decat in capitalism, ca-i de cumetrie sau de aprozaristi, nu conteaza, adaptarea accelerata a acestor cetateni ai socialismului la capitalismul cel mai desantat dovedeste tocmai subrezenia, superficialitatea sistemului socialist sovietic in ansamblu si in particular; din pragmatism, inca V.I.Lenin trecuse la NEP, in doua randuri, cum se stie! Deci, cu chiu cu vai putem vorbi ca pe aici, in Europa rasariteana, quasi-sovietica era un fel de socialism si acela o aparenta inselatoare!; oricine stie, "comunismul" este un proiect indepartat, apartine avantgardei si din randurile rarefiate ale avantgardei nu pot face parte milioane de poporeni, "nembri" cu carnet…
Aveau deci mana libera fiindca nu-i limita nimic; tata ar fi fost o opreliste insa disparuse in 1980; asa ca astia isi puteau oferi deliciul "secret"de a ma patroniza, incalcand ca Ury Adar tot ce solicitam raspunzandu-mi  in ura si dispret, cerandu-mi sa tot scriu la "Cereri", pentru a ma uza cat mai zdravan, a ma uza moral si a ma ruina; dl.-ui .acad.prof. Virgil Candea de la Asociatia Romania i-am spus ca aveam "une malaise" (asta le-a dat idei noi de a ma tortura !) numai cand vedeam o foaie de hartie in fata, inchipuindu-mi automat ce alta injositoare "Cerere" mai trebuia sa astern pe-acolo, in "ideea" stranie intr-adevar, indusa de tracasarea practicata de astia cu birocratia lor debordanta, ca toate foile de hartie mi-erau menite! sa-mi fie asternute in fata numai pentru a le macula imediat spre distractia lor intr-un act sado-maso clasic de autodelatiune si umilire inspaimantatoare; se spune ca hartia nu roseste, erau de fapt hartoagele unei interminabile hartuieli birocratice de factura Kafkiana, nimerisem in "Edenul" lor original, in "Gradina maicii domnului" cum zic ei cu ingamfare (cu mandrie) Romaniei, tarisoara "lor" proprie, abia "fosta"-patrie pentru mine re-devenita, la initiativa lor, doar imperiul tortionarilor rafinati! 
Byzantion dupa Byzant, scrisese grecoteiul acela diasporic, Nae Iorga si desigur ca stia ce spune! 
Ii asigur eu ca daca ar exista vreo maica a domnului ceva pe undeva, n-ar accepta in ruptul capului sa-si aiba Gradina paradisiaca intr-o asemenea byzanterie ca Romania; poate in alta parte, poate in Birobidjan! Chit ca acolo i-ar fi cam frig! Nici o grija, si pe aici e frig, frigul de autentic razboi rece, intitulat sugestiv de unii sugubeti… climat continental "excesiv"! 
De altfel, ii asigur eu ca nu exista Dumnezeu, nu de alta, daca ar fi existat mie una nu mi s-ar fi intamplat niciun rau, asta fiindca se zice, nu-i asa, ca El este atoatestiutor si bun! sau drept, macar! Marii recent-reintorsi la bisericeala si credinciosie sunt farisei, in strafundul fiintei lor pe deplin convinsi ca nu exista nimic "dincolo", ateii ateilor, nici o grija ca toti astia bisericosi utilizeaza fara multe marafeturi faptul subliniat de ei si semnificativ ca anume "socialismul le-a deschis ochii!", iezuiti  pragmatici si din plin amoral "agnostici", apeland cu nadejde la "pavlovismul" de penitenciar si la darwinismul social cel mai primitiv! 
Cum grano salis: Si de unde pana unde ar vorbi maica Domnului o limba ca asta, romaneasca? In caz ca stia sa scrie si sa citeasca scria de la dreapta la stanga, taman ca si fiul sau chiar ca sotul ei, Iosif, "omul lui D-zeu" cum ei erau vorbitorii unei limbi care se scrie pe de-a-ndoaselea fata de limba "noastra", niste arabi, sfintii astia toti, harapi-albi cum ar veni, cum nu prea erau ei greci! 
Dar vad ca m-am indepartat cam multisor de subiect, de, in cauda venenum! (oare?) sau… Finis coronat opus?!
 nici eu nu mai stiu ca se potriveste, intre timp s-a intrerupt Microsoft-ul intempestiv, inghitind bunatate de lucruri, gurmand si parsiv, Microsoft asta! As zice ca articolul asta se termina in coada de peste, in piscem… tot latinii saracii s-au gandit ei la de toate, aveau premonitia Internetului sau a Microsoft-ului genuine validating? wow!
 
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s